ro hu

Știri
 

Carta Alba a sectorului ONG - Dezvoltarea durabila – cerinta primordiala a dezvoltarii societatii romanesti in actualul deceniu
Tip:  Lumea ONG (3)
Data încărcării:  31 martie 2011, 14:40:35
Sursa:  [stiriong.ro]

Context

România beneficiază încă de la sfârșitul anului 2008 de a doua Strategie Națională de Dezvoltare Durabilă, asumată de Guvern. Cu toate acestea, Strategia este inoperabilă, deoarece nu există un Plan Național de Implementare și un buget aprobat. De asemenea, este greu de definit care ar fi programul care să stimuleze implementarea acestei strategii sau instituțiile-departamentele responsabile.

Deși considerată politică orizontală, ceea ce înseamnă că aplicarea sa trebuie făcută la nivelul fiecărui sector, aceasta nu este vizibilă sau este prost înțeleasă, atât în programul de guvernare, cât și în investițiile inițiate în ultimii ani. Mai mult decat atât, dacă în perioada 2006-2008 au fost făcuți pași în vederea dezvoltării capacității instituționale a administrației publice centrale prin înființarea unor departamente specializate în cadrul fiecărui minister, începând din 2008, cele mai multe dintre acestea au fost desființate.

De importanță majoră este modul în care sunt utilizate fondurile structurale și de coeziune, astfel încât rezultatele proiectelor să conducă la o dezvoltare durabilă reală și la atingerea obiectivelor asumate de România în cadru Strategiei Europa 2020. Deși conform regulamentelor CE, dezvoltarea durabilă este considerată obiectiv orizontal și toate programele trebuie să prevadă indicatori de dezvoltare durabilă, atât în faza de evaluare, cât și de monitorizare a proiectelor, acest indicator este tratat superficial. O cercetare recentă relevă o situație destul de îngrijorătoare în ceea ce privește percepția beneficiarilor și a potențialilor beneficiari de fonduri alocate prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurelor Umane (POSDRU), din perspectiva îndeplinirii criteriului orizontal “dezvoltare durabilă” în cadrul acestor tipuri de proiecte [1]: beneficiarii POSDRU consideră utilă asigurarea asistenței pentru obiectivul “dezvoltare durabilă” din cadrul proiectelor pe care aceștia le implementează și propun măsuri de îmbunătățire a indicatorilor de dezvoltare durabilă (dezvoltarea de pachete de formare specifică pentru beneficiarii proiectelor POSDRU, încurajarea achizițiilor, inclusiv a celor publice, care au impact cât mai scăzut asupra resurselor neregenerabile (achiziții „verzi”), centre de resurse – clădiri “verzi” și/sau spații cu utilizare multiplă, promovarea instrumentelor pentru creșterea eficienței energetice și a surselor de energie regenerabile în toate domeniile de activitate, încurajarea transportului durabil, inițierea de campanii de conștientizare pe teme specifice în vederea dezvoltării unei culturi ecologice pentru beneficiarii proiectelor POSDRU).

Nu în ultimul rând, studiul relevă și valențele necesare și utile pentru toți actorii din sistem (beneficiari, potențiali beneficiari și autorități de management), dezvoltarea unei Comunități de Practică pentru Dezvoltare Durabilă, care se ofere „asistență – formare – informare – dialog – lobby” astfel:

- asistență pentru beneficiari și potențiali beneficiari, prin implicarea și activarea cât mai multor posesori de expertiză în domeniu;

- formare pentru toți cei interesați, prin elaborarea de programe și pachete instructiv formative specifice;

- informare aplicată și practică, atât pentru actorii din sistem, cât și pentru orice altă categorie de public interesat;

- dialog între toți factorii interesați, în vederea discutării și aplicării soluțiilor și ideilor găsite;

- lobby pentru dezvoltarea durabilă, atât ca temă orizontală în proiecte, cât și ca stil de viață.

Astfel de proiecte de evaluare a atingerii indicatorilor de dezvoltare durabilă ar trebui să se desfășoare în cadrul axelor de asistență tehnică pentru toate programele operaționale.

În ceea ce privește programele de dezvoltare durabilă la nivel național, singurele programe dedicate ce ar putea contribui la punerea în practică a dezvoltării durabile sunt cele gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu. Cu toate că de-a lungul timpului au fost făcute numeroase modificări, programele suferă din cauza unor ghiduri incomplete sau neclare. O altă problemă majoră este lipsa de predictibilitate a acestor programe, deoarece nu există o planificare a perioadelor de deschidere a liniilor de finanțare și nici o estimare a perioadei de evaluare a propunerilor depuse.

De multe ori, deschiderea unor linii de finanțare a fost amânată sau chiar anulată fără a se preciza un termen exact. Un exemplu elocvent în acest sens a fost programul Casa Verde, anunțat la sfârșitul anului 2008, care la scurt timp a fost amânat și, mai târziu, anulat în vara lui 2010. Chiar în condițiile demarării acestui program, nu există niciun fel de evaluare a beneficiilor pe care acesta le aduce pentru mediu.

Aceeași situație de incertitudine s-a evidențiat și pentru programele destinate ONG-urilor care sunt foarte limitative (numai pentru informare, conștientizare, administrarea ariilor naturale și conservarea biodiversității), deși organizațiile de mediu au demonstrat deseori în cadrul altor programe cu finanțări externe că sunt capabile atât de un management adecvat, cât și de abordarea altor teme. De asemenea, programele destinate ONG-urilor suferă din cauza unor prevederi neadecvate cu privire la remunerarea personalului angajat, cheltuielile administrative, implementarea în parteneriat a proiectelor sau posibilitatea cofinanțării din alte surse.

În ceea ce privește cadrul educațional al dezvoltării durabile, după apariția raportului Brundtland despre mediu și dezvoltare [2] (1987) și, mai ales, după Conferința de la Rio (1992), nevoia de a introduce educația pentru dezvoltare durabilă a devenit din ce în ce mai clară. În afara grijii pentru ecosistemul global, conceptul include și lupta pentru mai multă justiție socială, democrație, respect pentru minorități, multiculturalitate etc.

Este unanim recunoscut faptul că educația este mijlocul cel mai eficace de care dispune o societate pentru a răspunde provocărilor viitorului. Eficacitatea educației din perspectiva dezvoltării durabile se măsoară în final prin modificările ce au loc în atitudinea și comportamentul oamenilor la nivel individual și social. Educația pentru dezvoltare durabilă necesită implicarea unui număr mare de persoane. Este necesară extinderea acestui sector educațional prin implicarea nu doar a educatorilor, ci și a reprezentanților societății civile, ai asociațiilor profesionale, ai reprezentanților comunităților de afaceri etc.

Propuneri

  • Recunoașterea dezvoltării durabile ca politică orizontală și aplicarea instrumentelor ce conduc la aceasta:

- adoptarea unui plan național de acțiune aferent Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă și crearea infrastructurii necesare pentru implementarea acestuia;

- realizarea de alocări bugetare specifice programelor care conduc la dezvoltare durabilă;

- renunțarea la proiecte investiționale care afectează iremediabil mediul (ex. proiectul Roșia Montană);

- schimbarea comportamentului administrației publice astfel încât aceasta să reprezinte un model de aplicare a criteriilor și indicatorilor dezvoltării durabile;

- consultarea tuturor factorilor interesați și, în mod special, a ONG-urilor în procesul de elaborare a politicilor publice care au legătură cu dezvoltarea durabilă;

- promovarea bunelor practici și a proiectelor demonstrative;

- introducerea unor criterii de dezvoltare durabilă și monitorizarea respectării acestora în toate proiectele finanțate din bani publici.

  • Utilizarea fondurilor structurale și de coeziune astfel încât rezultatele proiectelor să conducă la o dezvoltare durabilă reală

- evaluarea și monitorizarea cu mai multă seriozitate a indicatorilor de dezvoltare durabilă în cadrul programelor operaționale;

- încurajarea proiectelor educaționale privind dezvoltarea durabilă pentru managerii de proiecte și personalul din instituțiile de management ale programelor operaționale;

- evaluarea gradului de atingere a indicatorilor de dezvoltare durabilă la proiectele în curs de implementare sau finalizate;

- promovarea bunelor practici în domeniul dezvoltării durabile;

- pentru următoarea perioadă de alocare financiară, prevederea unei axe prioritare care să aibă în vedere proiecte ce vizează și alte domenii ale protecției mediului, precum ameliorarea și adaptarea la schimbările climatice, deșertificarea și alte aspecte care la momentul acesta nu sunt acoperite de niciun program.

  • Operarea de programe naționale de dezvoltare durabilă, clare și predictibile, care să contribuie la trecerea către o economie verde

- revizuirea ghidurilor de aplicare pentru ONG-uri la Fondul pentru Mediu, astfel încât liniile de finanțare să nu mai fie atât de limitative ca tematici, și reconsiderarea tipului și componenței bugetului pentru implementarea proiectului;

- stabilirea unui calendar anual cu date stabilite pentru aplicare și evaluare;

- acordarea din bugetul AFM a cofinanțărilor pentru ONG-urile care câștigă proiecte europene de tip Life+, Cordis, Inteligent Energy for Europe etc. în același procent ca și cofinanțările acordate pentru astfel de programe din bugetul de stat pentru administrația publică;

- acceptarea proiectelor realizate în parteneriat cu alte instituții și a cofinanțărilor din alte surse.

  • Îmbunătățirea cadrului educațional formal și non-formal, precum și creșterea gradului de conștientizare publică în ceea ce privește dezvoltarea durabilă [3].

- susținerea în continuare a inițiativelor de educație pentru dezvoltare durabilă, precum și a activităților curriculare și extra-curriculare, de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

- susținerea colaborării cu Ministerul Mediului și Pădurilor pentru dezvoltarea de programe comune de promovare a educației pentru mediu și pentru dezvoltare durabilă;

- promovarea unui sistem structurat de formare inițială-continuă a cadrelor didactice și într-un cadru mai larg a adulților implicați în educația pentru mediu și dezvoltare durabilă;

- susținerea campaniilor de conștientizare cu privire la problemele acute ce afectează sistemul socio-uman (ex. schimbări climatice, reducerea biodiversității, deșertificarea etc);

- susținerea investițiilor care să asigure diminuarea impactului infrastructurii școlare asupra mediului (ex. aplicarea procedurilor achizițiilor publice ecologice).

Toate aceste cerințe ar putea fi rezolvate dacă la nivel decizional s-ar pune bazele unei Strategii Naționale de Educație pentru Dezvoltare Durabilă, prin consultarea largă a tuturor actorilor implicați. Scopul acestei strategii este acela de a recunoaște rolul central al dezvoltării durabile în contextul educațional actual și de a asigura aplicarea eficientă, la toate nivelurile, a principiilor și măsurilor acesteia în societatea românească.


[1] Raport de cercetare Dezvoltarea Durabilă a Resurselor Umane, realizat de Asociația Salvați Dunărea și Delta http://www.salvatidelta.ro/Raport%20de%20cercetare%20Dezvoltarea%20durabila%20a%20resurselor%20umane.pdf

[2] Raportul a fost elaborat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare înființată de Națiunile Unite

[3] Aceste solicitări au fost făcute de Rețeaua de Acțiune pentru Climă România prin intermediul unei scrisori deschise adresate ministerelor menționate și Guvernului României încă din anul 2008.